SALARIUL ECHITABIL PENTRU O ZI DE

MUNCA ECHITABILA

Salariu echitabil pentru o zi de munca echitabila? Dar ce inseamna
salariu echitabil si ce inseamna o zi de munca echitabila? Cum sunt
ele stabilite de legile a caror imperiu traieste si se dezvolta
societatea moderna ? Pentru a da un raspuns la aceasta intrebare
trebuie sa ne adresam nu stiintei moralei sau a dreptului si nu
notiunilor sentimentale de umanitate,echitate sau caritate.Cea ce este
echitabil din punct de vedere al moralei sau chiar al dreptului poate
fi cu totul inechitabil pe plan social. O singura stiinta poate
stabili ce este echitatea sau inechitatea sociala,si anume stiina care
trateaza despre factori materiali ai productiei si ai schimbului -
stiinta economiei.

Ce intelege economia prin salariu echitabil si prin zi de munca
echitabila? Pur si simplu cuantumul salariului si durata si
intensitatea zilei de munca, care sunt determinate de cocurenta dintre
patron si munciotor pe piata libera . Si ce reprezinta ele daca pornim
de la aceasta definitie?

Salariu echitabil in conditii normale este suma de care e nevoie petru
a asigura muncitorului mijloacele de subzistenta necesare pentru
intretinerea capacitatii sale de munca si perpetuarea sa,
corespunzator nivelului de trai in situatia lui si in tara respectiva.
In conditiile oscilatiilor productiei, cuantumul efectiv al salariului
poate fi cand mai mare, cand mai mic decat aceasta suma; in conditii
normale insa, aceasta suma trebuie sa fie rezultanta medie a tuturor
abaterilor.


Integrarea economiei romanesti in organismele si structurile europene

1. Scurt istoric al Uniunii Economice si Monetare

Uniunea Europeana este rezultatul eforturilor depuse începând din anii
1950 de catre promotorii Europei Comunitare. Ea reprezinta cea mai
avansata organizatie de integrare multilaterala, având posibilitatea
de actiune atât în domeniul economic, social si politic, cât si în
domeniul drepturilor omului si al relatiilor externe ale celor 15
state membre.

Tratatul de la Paris din 1951 a întemeiat Comunitatea Europeana a
Carbunelui si Otelului (CECO), iar tratatul de la Roma din 1957
Comunitatea Economica Europeana (CEE) si Comunitatea Europeana a
Energiei Atomice (CEEA), constituind împreuna Comunitatile Europene.
Tratatul de la Roma a fost modificat în 1986, prin semnarea Acordului
Unic European, si în 1991, prin semnarea Tratatului asupra Uniunii,
adoptat la Maastricht.

Toate aceste acte din 1951, 1957, 1986 si 1991 constituie baza
constitutionala a ceea ce numim, în prezent, Uniunea Europeana (UE),
stabilind între statele membre legaturi juridice care merg dincolo de
relatiile contractuale între statele suverane.

Potrivit tratatului de la Roma (1957) si a dispozitiilor adoptate
ulterior de catre institutiile sale, Uniunea Europeana urma sa se
realizeze treptat, pe etape, mai întâi sub forma unei uniuni vamale si
apoi a unei uniuni economice si monetare, implicând, în prima etapa,
asigurarea liberei circulatii a marfurilor, iar în a doua etapa libera
circulatie a capitalurilor, serviciilor, fortei de munca si adoptarea
monedei unice în teritoriul comunitatii. Într-o etapa viitoare se
prevedea si realizarea uniunii politice a tarilor membre.

În conceptia Tratatului de la Roma, uniunea economica si monetara
implica pe lânga unificarea politicilor economice generale si sociale
ale tarilor membre si o convertibilitate reciproca totala si
ireversibila a monedelor tarilor membre si apoi punerea în circulatie
a unei monede unice. Prevederile referitoare la uniunea economica si
monetara aveau un caracter general, sarcina concretizarii lor revenind
organelor comunitare create ulterior. Se aprecia ca Uniunea vamala
este o realizare prea fragila, singura nefiind în masura sa sustina
edificarea pietei unice si a altor obiective cuprinse în tratat, fapt
ce impunea ca uniunea economica sa treaca printr-o uniune monetara.

Daca pâna în 1970 nu s-au întreprins masuri pe linia realizarii
uniunii monetare, deteriorarea situatiei monetare pe plan
international, precum si masurile luate de SUA pe linia întaririi
dolarului american pe piata internationala, au relansat discutiile
tarilor comunitare pentru integrarea monetara în cadrul comunitatii
prin stabilirea unei identitati monetare proprii în raport cu dolarul.
În acest sens, Acordul de la Washington-Smithsonian Agreement - din
1971, restabilea o oarecare ordine în relatiile monetare dintre dolar
si monedele europene, fixând noi raporturi privind ratele de schimb,
sub forma de paritati. S-a convenit ca monedele tarilor din
Comunitatea Europeana sa oscileze în jurul unei marje de 2,25% peste
si sub paritatea dolarului, fata de 9% cât era în acel moment.

Deteriorarea continua a situatiei economice si sociale din tarile
Uniunii Europene, tulburarile monetare produse pe pietele de schimb,
au diminuat, pentru un timp, interesul realizarii Uniunii Monetare.
Deci, Planul Werner (1970) {care prevedea realizarea într-o perioada
de 10 ani, în doua etape, a unei uniuni economice si monetare având ca
obiective: asigurarea convertibilitatii depline a monedelor tarilor
membre, eliminarea marjelor de fluctuatie a cursurilor valutare si
introducerea unei monede unice} n-a putut fi aplicat, singurele
realizari mai importante fiind crearea la 24 aprilie 1972 a
dispozitivului ,,sarpelui monetar" si înfiintarea în aprilie 1973 a
Fondului European de Cooperare Monetara (FECOM) care sa se ocupe de
finantarea europeana.

Tarile participante la ,,sarpele monetar" si-au luat angajamentul la
24 aprilie 1972 de a nu permite fluctuatii ale cursurilor valutare
reciproce mai mari de 2,25% (asa zisa fluctuatie concentrata). Fata de
monedele celorlalte tari, membre sau nemembre ale CEE, cursurile
valutare din sarpele monetar flotau liber. Acest sistem si-a încheiat
activitatea în martie 1979, ca efect al crearii Sistemului Monetar
European, al carui obiectiv declarat era crearea unei zone de
stabilitate monetara în EUROPA Occidentala, care sa protejeze
economiile acestor tari de instabilitatea financiar - monetara
internationala si, în mod deosebit, de fluctuatiile puternice ale
dolarului american în acea perioada, precum si relansarea procesului
de integrare europeana. Sistemul monetar european a însemnat nasterea
unei noi monede - ECU (European Currency Unit)- ca unitate de cont.
Cursul de schimb al ECU se calculeaza ca o medie ponderata a unui cos
valutar alcatuit din monedele statelor comunitare.

ECU - ul constituie un instrument de reglementare a relatiilor
monetare dintre bancile centrale, valoare de rezerva si valoare de
schimb contra numerar, în cadrul noului mecanism de plati si credit.

Reuniunea la nivel înalt a Uniunii Europene, din 10 decembrie 1991,
care a avut loc la Maastricht (Olanda), a decis cea mai importanta
reforma din istoria Uniunii. La aceasta reuniune, sefii de stat si de
guvern ai tarilor membre ale UE au cazut de acord asupra proiectului
de tratat cu privire la Uniunea Economica si Monetara si introducerea
monedei unice - EURO.

Trebuie facuta distinctia ca o moneda comuna nu este acelasi lucru cu
o moneda unica. Prima, subzista împreuna cu celelalte monede
nationale. De exemplu, unitatea de cont ECU creata prin Sistemul
Monetar European este o moneda comuna. Moneda EURO, creata prin
tratatul de la Maastricht, este o moneda unica.

Referitor la importanta Tratatului de la Maastricht, Jacques Delors
aprecia:

,,Paralelismul indispensabil între economic, social si monetar,
legatura irevocabila în ultima faza dintre monede, gestiunea comuna a
anumitor politici si abandonarea suveranitatii ce decurge din acestea
- toate acestea vor fi realizate prin U.E.M. - ambitie economica
profund politica si totodata embrionul clar al unei veritabile
Comunitati de destin".

2. ROMÂNIA SI U.E.M.

2.1. Necesitatea aderarii României la Uniunea Europeana

La 1 februarie 1995 a intrat în vigoare Acordul European ce instituia
o asociere între România, pe de o parte, si Comunitatile Europene si
statele membre pe de alta parte. Prevederile acestui acord stipuleaza
faptul ca România a devenit membru asociat si sunt puse bazele pentru
viitoarea aderare, recunoscându-se ca obiectivul final urmarit de tara
noastra este de a deveni membru cu drepturi depline a U.E. si ca
asocierea are ca scop sa ajute România sa realizeze acest deziderat.

România a avut contacte si întelegeri cu U.E. înca din deceniile sase
si sapte, când au fost încheiate acorduri comerciale si tehnice si
acorduri prin care beneficia de preferinte vamale comunitare. De abia
în anul 1990 a fost semnat Acordul comert, cooperare comerciala si
economica între România si U.E., iar din 1991 România a devenit
beneficiara a asistentei financiare acordata prin Programul PHARE.

Negocierile privind asocierea României la U.E. au început în anul 1992
si s-au finalizat în acelasi an prin parafarea Acordului de la
Bruxelles. Parlamentul României a ratificat Acordul European de
asociere la U.E. în 1993.

Asocierea României la U.E. înseamna pe plan economic crearea unei zone
de liber schimb, cooperarea economica si financiara, în sprijinul
restructurarii economiei romanesti, iar în plan politic crearea unui
cadru institutional pentru realizarea unui dialog politic permanent
între parti. În cadrul acordului sunt precizate o serie de principii
care au în vedere:

* stabilirea unei perioade de tranzitie de maximum 10 ani, împartita
în doua etape, trecerea la cea de a doua facându-se în urma
examinarii Consiliului de asociere a aplicarii pana în acel moment
a prevederilor Acordului;
* asimetria în acordarea de catre parti a concesiilor concretizate
prin faptul ca, în timp ce Uniunea îsi va realiza angajamentul în
prima etapa, România si-l va pune în aplicare în a doua ;
* angajamentul partilor de a se abtine de la introducerea de
reglementari care sa vina în contradictie cu prevederile Acordului
pâna la intrarea în vigoare;
* disponibilitatea partilor ca pe perioada de tranzitie sa procedeze
de comun acord, în functie de conjunctura existenta în sectoarele
vizate, la reducerea periodica si analizarea concesiilor
reciproce, inclusiv la accelerarea calendarului în aplicarea
acestora.

Acordul European de asociere a României la U.E. cuprinde prevederi
pentru fiecare sector principal de activitate:

* în domeniul schimburilor comerciale bilaterale se prevede crearea
între parti a unei zone de comert liber care se va concretiza prin
eliminarea treptata a obstacolelor tarifare si netarifare
existente în acest moment în relatiile comerciale dintre România
si U.E.. Acestea privesc produsele industriale, cu exceptia celor
textile si siderurgice, dar si produsele agricole de baza
(neprelucrate sau cu grad redus de prelucrare si prelucrate). Zona
de comert liber va fi realizata în perioada de tranzitie de
maximum 10 ani, în mod gradual. Perioada de tranzitie este
asimetrica în ceea ce priveste ritmul reducerii si eliminarii
taxelor de catre România, oferindu-se astfel tarii noastre o
perioada mai lunga de timp pentru deschiderea pietei sale la
importurile din U.E. Daca U.E. se obliga sa elimine toate taxele
vamale si îngradirile cantitative pana la sfârsitul primei etape a
perioadei, România va face acest lucru la sfârsitul celei de-a
doua etape. Pentru o serie de produse considerate sensibile,
acordul cuprinde aranjamente speciale:
* aderarea României la U.E. necesita un cadru economic care sa fie
compatibil cu functionarea U.E. si cu mecanismele comunitare. Ca
urmare, s-a impus grabirea descentralizarii sectorului de stat si
crearea unui puternic nucleu de întreprinderi mici si mijlocii,
alinierea tuturor standardelor romanesti la normele comunitare,
legarea cursului leului de EURO, precum si realizarea unei
modificari de structura a populatiei ocupate în economie, pentru a
ne apropia de nivelul tarilor din U.E. ( 10% în agricultura, 30%
în industrie si peste 60% în servicii ). România va trebui sa
aplice acele cai si mijloace care sa duca la relansarea puternica
a productiei, la stimularea investitiilor, la cresterea
competitivitatii produselor, accelerarea procesului de reforma, la
restructurare si privatizare, de modernizare în vederea asigurarii
unei macrostabilizari durabile si eliminarii actualelor
dezechilibre fundamentale din economie. Trebuie acordata mai multa
atentie valorificarii superioare a resurselor, inclusiv cele
umane, cresterii productivitatii muncii, evoluarii si folosirii
eficiente a potentialului competitiv si creativ al firmelor
autohtone.
* pe plan institutional, organismele centrale precum Banca
Nationala, Curtea de Justitie etc. vor trebui sa aiba aceleasi
atributii cu acelea din tarile comunitare;
* în domeniul legislativ vor trebui adoptate acte normative cu
caracter economic si pentru alte sectoare, prin consultarea
obligatorie a legislatiei existente în U.E., fiecare proiect de
lege adoptat trebuind sa cuprinda o precizare, potrivit careia
legea este conforma cu legislatia comunitara.

În cadrul cooperarii financiare dintre România si U.E., România va
beneficia de asistenta financiara din partea U.E., sub forma de
donatii si împrumuturi, inclusiv împrumuturi de la Banca Europeana de
Investitii, pentru accelerarea si sustinerea proiectului de
transformare economica a tarii si pentru a sprijini reajustarea
structurala. O destinatie importanta a împrumuturilor o reprezinta
diminuarea consecintelor economice si sociale, a costurilor sociale
ale tranzitiei la economia de piata.

Asistenta financiara va fi acoperita din doua surse: programul PHARE,
în cadrul caruia fondurile alocate sunt nerambursabile potrivit
Reglementarii Consiliului U.E.; împrumuturile acordate de Banca
Europeana de Investitii pâna la expirarea valabilitatii acestora.

În Acord se stipuleaza faptul ca asistenta financiara din partea U.E.
va fi evaluata periodic în functie de prioritatile stabilite, de
capacitatea de absorbtie a economiei României, de posibilitatea de
rambursare a creditelor, de progresul înregistrat pe linia economiei
de piata si în ce priveste restructurarea economica. Pentru a se
realiza o utilizare optima a acestor credite se va realiza o
coordonare între contributiile U.E. si cele din alte surse, cum ar fi:
finantarea din partea statelor membre, alte tari din G-24, F.M.I.,
Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare si Banca
Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare.

Acordarea creditelor în cadrul asistentei financiare se va face numai
pe baza unor documentatii prezentate de România, din care sa rezulte
oportunitatea, modul de derulare a investitiei, eficienta economica si
efectele sociale defalcate pe diferite etape ale derularii
investitiei.

Toate aceste principii ale asocierii trebuie însa transpuse în
practica în concordanta cu interesele nationale ale României.
Asocierea si aderarea trebuie sa serveasca promovarii interesului
national si dezvoltarii potentialului economic si patrimoniului
cultural românesc.

În ceea ce priveste aderarea României la U.E., cererea oficiala a fost
depusa în anul 1995, fiind a treia tara din cele 10 care si-au depus
oficial cererea de aderare : Ungaria, Polonia, Slovacia, Letonia,
Estonia, Lituania, Bulgaria, Cehia, si Slovacia.

Împreuna cu aceasta cerere de aderare, tara noastra a mai depus doua
documente de sustinere a cererii :

* Strategia nationala de pregatire a aderarii României la U.E.;
* Declaratia de la Snagov, semnata de sefii tuturor partidelor
parlamentare.

Pentru pregatirea conditiilor si derularea procesului de aderare a
fost necesara crearea unui cadru organizatoric :

a) crearea Comitetului Interministerial de Integrare Europeana, condus
de seful guvernului, a Departamentului pentru Integrare Europeana din
cadrul guvernului, precum si a compartimentelor corespunzatoare
specializate la nivelul ministerului si institutiilor administratiei
publice locale;

b) constituirea Comisiei comune pentru integrare economica a celor
doua Camere ale Parlamentului si crearea unui departament specializat
pentru armonizarea legislativa în cadrul Consiliului Legislativ, care
vegheaza la îndeplinirea Programului National de armonizare a
legislatiei românesti cu legislatia comunitara;

c) desfasurarea dialogului cu tarile membre U.E. si cu institutiile
U.E. structurat pe doua domenii de activitate, ceea ce va permite sa
se abordeze aprofundat toate aspectele majore ale procesului de
integrare în U.E.;

d) înfiintarea de centre de informare si documentare în problemele
U.E.;

e) realizarea Programului National de pregatire a specialistilor în
domeniul integrarii si a strategiei de imagine a procesului de
pregatire a aderarii României la U.E., destinata opiniei publice
autohtone si europene.

Factorii de conducere si decizie în tara noastra trebuie sa precizeze
si sa arate în modul cel mai transparent ca România doreste si
urmareste sa se integreze cu cei care vor sa coopereze pe baze egale,
democratice, si nicidecum cu cei care vor sa-i subordoneze pe altii.

Pornind de la stadiul dezvoltarii economiei românesti ar fi necesara o
perioada de timp în care tara noastra sa beneficieze de un statut
preferential, perioada în care sa fie sprijinita pentru a atinge
standardele europene corespunzatoare. România nu trebuie sa admita,
sub pretextul europenismului, subordonarea interesului national fata
de cei puternici, care ar crea o serie de probleme pentru dezvoltarea
si suveranitatea nationala. Integrarea europeana trebuie sa fie
conceputa de tara noastra cu respectarea suveranitatii nationale, a
demnitatii si drepturilor omului.

Conceptia moderna pe care trebuie sa se bazeze România în procesul
integrarii economice presupune:

a) constituirea sistemului de legi si reglementari ce definesc
drepturile si obligatiile, fixând cadrul fundamental în care se pot
dezvolta relatiile economice între parteneri;

b) înlocuirea institutiilor specifice unei economii de comanda cu cele
specifice de economie de piata libera;

c) asigurarea factorilor care sa favorizeze functionarea profitabila a
pietelor prin punerea în valoare a factorilor de productie si a
capacitatii întreprinzatorului;

d) realizarea unei interdependente normale între politicile
macroeconomice si cele structurale, pe baza extinderii liberei
initiative;

e) conceperea modelelor de cooperare economica si etapizarea
procesului de integrare economica internationala, care nu trebuie sa
se reduca doar la o asimilare economica.

Obiectivul fundamental al Programului Economic de Dezvoltare pe termen
mediu (1997 - 2000) îl constituie obtinerea unei cresteri economice
durabile, care pe termen mediu - lung sa reduca decalajul de
dezvoltare economica a României fata de Uniunea Europeana. Din acest
obiectiv fundamental decurg obiectivele specifice, cum sunt:
valorificarea resurselor proprii si a potentialului economic existent,
în conditiile unei ajustari ample a productiei industriale,
evidentierea conditionarii lor cauzale dintre ramuri si a
posibilitatii de crestere a productiei fiecaruia, în conditiile
volumului de resurse previzibile în acest moment; stimularea
proceselor de privatizare si restructurare cu precadere catre ramurile
si sub ramurile pentru care dezvoltare este direct conditionata de
aportul capitalului strain, de noi piete si de modificarea ofertei si
a structurii de proprietati. Toate aceste obiective specifice vizeaza
trecerea cat mai rapida a României la economia de piata.

Efectele integrarii României în U.E. vor fi resimtite atât în perioada
de pre-aderare, cat si dupa aceea, în domeniile politic, economic,
administrativ juridic, precum si prin preluarea obligatiilor pe care
le presupune calitatea de membru al U.E..

2.2. Criteriile si strategia aderarii României la Uniunea Europeana

Consiliul European reunit la Copenhaga în anul 1993 a definit si
precizat conditiile pe care trebuie sa le îndeplineasca tarile
asociate din Europa Centrala si de Est pentru a adera la Uniunea
Europeana, conditii definite sub forma unor criterii:

1) Stabilitatea institutiilor garante ale democratiei statului de
drept, drepturilor omului, respectului si protectiei minoritatilor.
Potrivit prevederilor Constitutiei, minoritatile nationale pot fi
reprezentate în Parlamentul României si în organele locale.

Reprezentarea în Parlamentul României se face în conditii speciale,
reprezentantul minoritar national putând fi ales cu numai 5% din
voturile necesare pentru un deputat ales obisnuit. În legatura cu
participarea la viata cultural-artistica si editoriala, Parlamentul
României a pus la dispozitia minoritatilor nationale din România bani
pentru finantarea unor proiecte si programe în cadrul Companiei
Europene pentru Combaterea Rasismului, Xenofobie, Antisemitismului si
Intolerantei.

Din 1993 fiinteaza Consiliul pentru Minoritati Nationale, organism
guvernamental din care fac parte reprezentantii tuturor minoritatilor
nationale din România, având ca scop identificarea si solutionarea
problemelor specifice ale persoanelor apartinând minoritatilor
nationale.

2) Existenta si functionarea economiei de piata. În cadrul economiei
de piata, echilibrul între cerere si oferta se stabileste prin jocul
liber al fortelor de piata. O economie de piata functioneaza atunci
când sistemul juridic, inclusiv reglementarea dreptului de
proprietate, este pus la punct si gata sa fie aplicat. Functionarea
economiei de piata este facilitata si de stabilitatea macroeconomica
si de consensul fortelor politice în adoptarea strategiei economice.
Un sistem financiar bine dezvoltat si structurat si absenta barierelor
la intrarea si iesirea de pe piata a agentilor economici contribuie si
ele la functionarea eficienta a economiei de piata.

România face eforturi însemnate pentru realizarea economiei de piata.
Au fost liberalizate preturile, principalele bariere comerciale au
fost înlaturate, s-a trecut la privatizarea întreprinderilor si la
restructurarea activitatilor, însa se mai mentine într-o masura
importanta implicarea guvernului în viata economica. Drepturile de
proprietate nu sunt pe deplin asigurate, mai ales asupra fondului
funciar, iar organismele de control nu sunt complet instalate si nu au
capacitatea de a asigura respectul si aplicarea legii.

Deciziile privind strategia dezvoltarii economiei sufera din lipsa de
coerenta si drept urmare realizarile în domeniul macrostabilizarii
sunt inegale; performantele în domeniul cresterii economice sunt
fluctuante, inflatia si somajul au ajuns la cote alarmante. Agentii
economici considera ca actualul mediu economic nu este suficient de
stabil încât sa stimuleze economiile si investitiile interne si
externe.

Se apreciaza ca programul de rentabilizare a activitatilor economice
si de restructurare va mai dura înca multi ani, la care se adauga
drumul sinuos al reformei si instabilitatea macroeconomica care
determina agentii economici sa nu accepte în totalitate reforma.

Instabilitatea politica din România nu este în masura sa asigure
consolidarea mecanismelor de piata instaurate si sa functioneze
suficient. Administratia publica nu este deocamdata în masura sa
asigure o aplicare a legilor dupa adoptarea lor. Sectorul financiar
s-a dovedit pana în prezent incapabil sa-si asume riscul de
intermediere financiara. Pentru a deveni pe deplin viabil este
necesara continuarea privatizarii si realizarea unui sistem de control
mai eficace. Sectorul bancar va trebui în mai mare masura sa asigure
disciplina financiara a întreprinderilor.

3) Capacitatea de a face fata presiunilor concurentiale si fortelor
pietei. Se poate aprecia ca înca de pe acum pot fi identificate câteva
elemente care ofera indicatii în legatura cu capacitatea economiei
nationale de a face fata concurentei agentilor economici comunitari.
Este necesar un cadru juridic national în care agentii economici sa
actioneze, asemanator cerintelor functionarii Pietei Interne Unice. În
industrie se mai mentin înca sectoare energointensive care sunt
dependente de importul de materii prime; costurile salariale si cu
forta de munca sunt înca ridicate, restructurarea marilor combinate se
face greoi.

Desi cadrul legislativ pune accent pe dezvoltarea întreprinderilor
mici si mijlocii, lipsa fondurilor si incapacitatea de a elabora
studii pentru sustinerea financiara straina au facut ca acest sector
sa nu cunoasca amploarea prognozata.

Investitiile straine în economia României se considera ca sunt
modeste, din mai multe motive: cadrul judiciar insuficient dezvoltat
si instabil, presiunile fiscale ridicate si sinuoase de la o perioada
la alta, instabilitatea politica si sociala care determina concesii
succesive din partea guvernului cu efecte negative asupra mersului
reformei.

Actuala structura a economiei si a proprietatii, capacitatea de care
dispun agentii economici, ne arata ca nivelul de integrare economica a
României în viata U.E. este relativ scazut si drept urmare o expunere
prematura a economiei românesti la exigentele si presiunile
concurentiale ale pietei unice ar reprezenta un soc pentru agentii
economici si populatie, cu consecinte extrem de grave pentru situatia
economica a tarii.

4) Capacitatea asumarii obligatiilor ce îi revin unui membru al
Uniunii Europene. Aderarea unei tari la Uniunea Europeana implica în
mod necesar si asumarea unor obligatii ce deriva din criteriile ce
stau la baza aderarii:

* tranzitia la economia de piata si la democratie trebuie sa tina
pasul sau chiar sa devanseze momentele cheie ale perioadei de
tranzitie în calitate de asociat al U.E.;
* elaborarea cadrului legislativ intern pentru democratie si
economie de piata trebuie sa dea prioritate acelor aspecte si
elemente care fac posibila functionarea Acordului European conform
calendarului convenit;
* reformele legislative si institutionale trebuie sa coboare în
profunzimea structurii societatii, ca o conditie a valorificarii
avantajelor Acordului European;
* colaborarea politica cu U.E. deschisa de prevederile Acordului
European trebuie permanent consolidata cu actiuni concrete de
cooperare comerciala, economica si financiara, de natura sa
accelereze facilitatile economiei;
* grabirea procesului de macrostabilizare economica;
* dezvoltarea cooperarii cu celelalte tari asociate ca o conditie a
constituirii unei structuri compatibile cu cele existente în U.E.

Scurta prezentare a cerintelor si exigentelor procesului de asociere
si aderare a României la U.E. demonstreaza complexitatea acestui
proces, eforturile pe care tara noastra trebuie sa le faca pe drumul
dezvoltarii democratiei si vietii economice pentru a atinge
standardele vietii europene. De aceea este greu de precizat un orizont
de timp pentru admiterea României în U.E. Dorinta noastra depinde de
masura în care vor fi îndeplinite cerintele cuprinse în Acordul de
Asociere si a prevederilor criteriilor de aderare la U.E.

Strategia aderarii României la U.E.

În conformitate cu obiectivul major stabilit de România pentru actuala
etapa de dezvoltare, crearea conditiilor pentru aderarea, într-o
perspectiva apropiata , la U.E., principiile fundamentale ce stau la
baza dezvoltarii economiei si înfaptuirii reformei sunt: reforma
societatii românesti pentru recunoasterea si afirmarea valorilor
morale si democratice, asezarea dreptului de proprietate la temelia
societatii românesti, accelerarea reformei institutionale începând cu
Guvernul României pentru crearea unui stat modern, restructurarea si
modernizarea industriei românesti în sensul redimensionarii si
privatizarii acesteia în vederea asigurarii unei cresteri economice
durabile, reorientarea si dezvoltarea agriculturii în directia
cerintelor economiei de piata prin sprijinirea sistemelor de productie
si valorificare, reforma sistemului finantelor publice potrivit
principiului finantarii obiectivelor viabile economic, distribuirea
echitabila a costurilor tranzitiei în sprijinul solidaritatii sociale,
asezarea României cu demnitate în lumea democratica si dezvoltata a
Europei.

Asezând la baza dezvoltarii economico-sociale aceste principii,
strategia aderarii României la U.E. cuprinde o serie de obiective
sintetizate în urmatoarele politici : politica macroeconomica,
politica de restructurare a economiei, politici privind drepturile
omului, culte si minoritati si politici privind capitalul uman.

Politica macroeconomica a guvernului îsi propune în domeniul
valutar-monetar urmatoarele:

* reducerea inflatiei, înfaptuirea stabilitatii interne si externe a
monedei nationale, respectiv introducerea unor masuri de politica
economica menite sa asigure previziunea evolutiei cursului
monedei;
* recâstigarea încrederii în moneda nationala si cresterea vitezei
de rotatie a banilor;
* limitarea deficitului bugetar în vederea diminuarii ponderii
statului în utilizarea resurselor financiare ale economiei;
* mentinerea ratelor dobânzii la niveluri pozitive, în termeni
reali, pentru a asigura cresterea si utilizarea eficienta a
resurselor de capital financiar;
* asigurarea unui nivel competitiv si realist al cursului de schimb
valutar;
* asigurarea deplinei convertibilitati a contului curent si
pregatirea conditiilor de trecere graduala la convertibilitatea
contului de capital;
* administrarea cu prudenta sporita si într-o maniera transparenta a
datoriei publice interne si externe;
* practicarea unor dobânzi pentru depozite bancare ale bancilor
comerciale la Banca Nationala a României sub nivelul dobânzii pe
piata interbancara;
* diversificarea emiterii de obligatiuni de stat pe termen mediu, ca
instrument al Bancii Nationale a României de reglare a masei
monetare si pentru finantarea deficitului bugetar.

Politicile de restructurare a economiei îsi propun mai întâi masuri de
consolidare a mecanismelor concurentiale care sa permita României
îndeplinirea conditiilor necesare semnarii Acordului European de
evaluare a conformitatii. Va fi încurajata activitatea Consiliului
Concurentei pentru a întari capacitatea acestuia de a pune în aplicare
legislatia protectiei concurentei.

În prezent, actiunile privind crearea conditiilor de aderare a
României la U.E. vizeaza: includerea permanenta a problematicii
specifice a integrarii pe agenda contactelor politice bilaterale si
multilaterale; pregatirea temeinica a fiecarei etape de negociere în
formarea unui corp de negociatori competenti; consolidarea coordonarii
de catre Departamentul pentru Integrare Europeana a procesului,
alaturi de alte institutii cu responsabilitati în domeniu, prin
alocarea unor resurse suplimentare (umane si materiale) capabile sa
gestioneze în mod adecvat acest proces; utilizarea cu eficienta maxima
a programelor comunitare de asistenta si colaborare; obtinerea unui
acces mai larg, în conditii echitabile, la sursele de finantare si
investitii; ameliorarea regimului de libera circulatie în spatiul
comunitar a cetatenilor români.

Tara noastra va trebui sa puna cât mai curând în aplicare prevederile
Programului de pre-aderare pentru a pregati cât mai bine conditiile
pentru începerea negocierilor în vederea aderarii ca membru cu
drepturi depline la U.E.

Dintre masurile cele mai importante a caror punere în aplicare a
început deja mentionam:

* realizarea programului national de armonizare legislativa vizând
îndeosebi crearea unui cadru adecvat de participare la piata unica
a U.E.;
* pregatirea conditiilor pentru punerea în aplicare a prevederilor
din acordul de asociere referitoare la libera circulatie a fortei
de munca si a capitalului si elemente complementare dezvoltarii
comertului si investitiilor;
* dezvoltarea de proiecte specifice pentru valorificarea întregului
pachet de asistenta europeana în domeniul restructurarii si
privatizarii, pentru desavârsirea procesului de ajustare
structurala, al protectiei sociale, al dezvoltarii infrastructurii
si al edificarii societatii civile;
* dezvoltarea cooperarii si încheierii de acorduri de liber schimb
cu tarile asociate la U.E., ca baza a revigorarii comertului
dintre ele.

Derularea contemporana a procesului de integrare a tarilor din U.E.,
caracterizat de adâncirea acestuia si marcat de încheierea procesului
de formare a pietei unice si pregatirea uniunii monetare, ridica
probleme noi si deloc usoare pentru niste candidati cu economiile în
transformari profunde, care doar de câtiva ani au trecut la
convertibilitatea de cont curent a monedei nationale, liberalizarea
comertului exterior, crearea si consolidarea mecanismelor de piata
concurentiala etc.

Analiza costurilor si beneficiilor extinderii U.E. prezinta o masura
importanta pentru România. Studiile efectuate releva ca riscurile
potentiale ale neextinderii sunt mai mari pentru tarile U.E. decât
pentru cele candidate, pe când beneficiile extinderii sunt mai mari
decât costurile pentru tarile U.E.

Efectele pe termen lung ale integrarii si implicatiile cantitative ale
acestora constituie un puternic stimulent pentru impulsionarea
eforturilor de integrare.

Se poate aprecia ca procesul de îndeplinire a criteriilor de aderare
la U.E. de catre tarile candidate se va desfasura în mod continuu, pe
parcursul mai multor ani. Dialogul institutionalizat cu U.E. va
stabili nu când o tara doreste sa adere la U.E., ci când este
pregatita sa faca acest demers în conformitate cu strategia de la
Essen (decembrie 1994) si cu hotarârile Consililui European de la
Luxemburg (1997) si Conferintei Europene de la Londra (1998).

România considera ca îndeplinirea criteriilor stabilite de U.E.
implica o redresare economica cat mai puternica si accelerata a tarii,
prin mobilizarea factorilor interni, potentati de cooperarea cat mai
stransa cu tarile comunitare, al caror sprijin îndeosebi financiar si
tehnico-economic trebuie sa fie mai substantial, dar si de o
colaborare multilaterala cu celelalte tari aderente la U.E.

Perspectivele integrarii rapide în U.E. vor trebui sa determine
autoritatile romane sa analizeze cu seriozitate costurile acestui
proces în raport cu beneficiile scontate, termenul necesar armonizarii
legislative si cat de benefic este procesul pentru reforma în curs de
desfasurare in tara noastra.

2.3. Impactul EURO asupra economiei românesti

În contextul în care pentru majoritatea tarilor vest -europene este
aproape unanim acceptat avantajul utilizarii monedei unice, se
apreciaza ca si pentru România, al carei comert exterior este orientat
în proportie de aproximativ 2/3 catre aceasta piata, adoptarea monedei
unice va aduce reale beneficii.

Pentru a deveni stat membru al U.E., România va trebui sa-si cladeasca
un sistem de referinta, în care moneda de referinta sa fie EURO, si nu
dolarul american. Noua moneda va fi un factor de stabilitate care va
reduce mult pierderile agentilor comerciali autohtoni datorita
fluctuatiilor dolarului fata de valutele tarilor din U.E.

Având în vedere perspectivele monedei euro, interesul României de
aderare la structurile europene si semnalele pozitive pe care le-am
primit în acest sens, bancile autohtone îsi manifesta interesul sa
construiasca si sa dezvolte depozite în moneda europeana (EURO),
folosind astfel o singura moneda fata de cele 15 utilizate în prezent,
valabila pentru toate operatiunile financiare, bancare si comerciale.

În prezent, agentii economici pot alege pentru derularea tranzactiilor
fie euro, fie moneda nationala. Se asteapta ca marile companii
multinationale sa fie deschizatorii de drumuri în utilizarea euro.
Acestea vor începe sa opereze în euro si vor influenta clientii sa
procedeze la fel.

Introducerea euro va avea efecte pozitive asupra comertului exterior
al României, având în vedere ca 2/3 este orientat catre tarile U.E.
Noua moneda va stimula importurile si exporturile firmelor romanesti.
Pana în prezent, majoritatea contractelor comerciale erau exprimate în
dolari SUA. Doar contractele cu Germania, Franta, Marea Britanie erau
exprimate în moneda nationala a acestora. În tranzactiile cu tarile a
caror moneda este mai slaba (Italia, Portugalia) se folosea dolarul.
Pe viitor, pentru aceste tranzactii se foloseste euro. Acest lucru va
avea ca efect reducerea influentelor de curs datorate fluctuatiilor
dolarului fata de valutele tarilor din U.E.

România a pierdut sume mai de bani datorita faptului ca pâna acum erau
alese ca moneda de contract fie dolarul SUA, fie monedele unor tari
din U.E. al caror curs fluctua.

Introducerea euro va fi un factor de stabilitate care va reduce mult
pierderile agentilor comerciali autohtoni cauzate de riscurile de curs
valutar.

Pentru început, agentii economici ar trebui ca, pentru a se
familiariza cu euro, sa foloseasca în tranzactiile pe care le
efectueaza atât euro, ca moneda de plata, cat si dolarul SUA, ca
moneda de consolidare, spunea Mihai Ionescu - secretar general al
Asociatiei Exportatorilor si Importatorilor din România.

Euro va reduce costurile pe care firmele le suporta ca urmare a
schimburilor valutare. Costurile acestea au fost estimate la 1-2% din
valoarea tranzactiei. Tot datorita euro se economiseste timp pretios
în activitatea de gestiune, disparând necesitatea analizei riscului si
a raportului cheltuieli - profit pentru fiecare în parte, efectuata de
firma.

De asemenea, se simplifica evaluarea rezultatelor comerciale efectuate
din punct de vedere al întreprinderii, nemaifiind necesar sa se tina
cont de volatilitatea monedei.

O data eliminate barierele monetare din cadrul U.E., exportatorii vor
beneficia de un acces mult mai facil pe pietele oricareia dintre
tarile membre. Astfel se va reduce numarul de intermediari,
întreprinderile marindu-si veniturile ca urmare a exporturilor
directe.

Un alt avantaj important oferit de moneda unica este transparenta.
Exprimarea tuturor preturilor în euro va ajuta firmele românesti sa
îsi aleaga furnizorii care sa le asigure cele mai mici cheltuieli si
sa exporte în tarile de unde pot obtine veniturile cele mai mari.

Alaturi de moneda euro, o importanta deosebita pentru România o are si
Banca Centrala Europeana, care si-a început activitatea la Frankfurt
si a preluat o serie de atributii ale F.M.I. privind finantarea si
urmarirea unor politici consecvente de stabilitate a preturilor.

Jacques Delors - Discurs în fata Parlamentului European, Buletin
C.E.E., 12 februarie 1992

O zi de munca echitabila reprezinta durata zilei de munca si
intensitatea muncii efective, in conditiile carora muncitorul isi
cheltuieste complet forta de munca in cursul unei zile, dar si-o
cheltuieste in asa fel, incat sa nu-si prejudicieze capacitatea de a
presta aceiasi cantitate de munca si adoua zi, si in zilele urmatoare.

Asadar, tranzactia consta in urmatoarele: muncitorul ofera
capitalistului intreaga sa forta de munca pe o zi, adica cantitatea pe
care o poate oferi fara a face imposibila reinnoirea continua a
tranzactiei.

El primeste in schimb exact atatea, si nu mai multe, obiecte necesare
traiului de cate are nevoie ca aceasta tranzactie sa se poata repeta
zilnic.Muncitorul da atat de mult,iar capitalistul da atat de putin
cat permite natura tranzactiei. Iata care este aceasta echitate extrem
de originala.

Dar sa analizam mai in amanunt. Intrucat, potrivit economiei politice,
salariul si ziua de munca sunt determinate de concurenta, echitatea
cere, evident, ca ambele parti sa fie puse de la bun inceput in
conditii egale. Or,nu asa se petrec lucrurile in realitate. Daca
capitalistul nu ajunge la o intelegerecu muncitorul, el poate astepta,
traind din capitalul sau.Mucitorul nu are aceasta posibilitate.In
afara salariului el n-are alte mijloace de trai, si de aceia e silit
sa ia de lucru atunci, acolo si in alte conditii in care il poate
primi. Muncitrul se afla de la bun inceput in conditii de lupta
nefavorabile. Foamea il pune intr-o situatie extrem de dezavantajoasa.
Potrivit economiei a clasei capitalistilor, tocmai aceasta constituie
culmea echitatii.

Dar asta nu-i nimic. Introducerea fortei mecanice si a masinilor in
noi intreprinderi, precum si perfectionarea masinilor si extinderea
folosirii lor in intreprinderile unde erau deja folosite, lasa fara
lucru un numar din ce in ce mai mare de "brate", si asta se produce cu
mult mai repede de cat pot fi absorbite si pot gasi de lucru in
fabricile din tara "bratele" inlaturate. Aceste "brate"concediate
formeaza o adevarata armata industriala de rezera, de care se
foloseste capitalul. Daca in industrie situatia este proasta,
muncitorii pot sa moara de foame, sa cerseaca, sa fure sau sa intre in
casele de munca; daca situatia in industrie este buna, ei se afla
oricand la indemana pentru extinderea productiei; si atata timp cat
pana si ultimul dintre barbatii, femeile si copii formeaza aceasta
armata de rezeva isi gaseste de lucru-ceea ce se intampla numai in
perioade de supraproductie excesive, concurenta acestei armate de
rezerva va face sa scada salariul si insasi existenta ei va face sa se
intareasca puterea capitalului in lupta lui impotriva muncii. In
competitia cu capitalul, munca nu numai ca e pusa intr-o situatie
dezavantajoasa, dar trebuie sa tarasca dupa ea ghiuleaua de fier
care-i atarna de picioare.Totusi, potrivit economiei politice a
capitalistilor, acest lucru este echitabil.

Dar sa vedem din ce fond plateste capitalul salariul atat de
echitabil. Fireste ca din capital. Dar capitalul nu produce valoare.
Munca este, in afara de pamant,singura sursa de avutie; caitalul
insusi nu este altceva decat produsul acumulat al mucii. Asadar, munca
este retribuita din insasi munca si muncitorul este platit din
propriul sau produs. In conformitate cu ceea ce noi numim in mod
obisnuit echitate, salariul munciorului ar trebui sa corespunda
produsului muncii sale. Dar, potrivit economiei , n-ar fi echitabil.
Dinpotriva, produsul muncii muncitorului revine capitalistului, iar
muncitorul nu primeste mai mult decat ai este absolut necesar pentru
trai. Astfel, ca urmare a acestei competitii deosebit de
"echitabile",produsul celor ce muncesc se acumuleaza inevitabil in
mainile celor care nu muncesc si devine mainile lor cea mai puternica
arma de introbire chiar a celor care l-au produs.

Salariul echitabil pentru o zi de munca echitabila! Multe ar fi de
spus si despre ziua de munca echitabila, a carei echitate e aidoma
echitatii salariului. Dar lasam ata pentru alta data. Din cele aratate
rezullta clar ca aceasta veche loznica s-a pierdut si nu mai e catusi
de putin valabila in zilele noastre. Echitatea economiei, in masura in
care acesta formuleaza just legile cre guverneaza societatea actuala,
aceasta echitate este in intregime de o singura parte-de partea
capitalului.

Bibliografie : Opere vol.19 Editura Politica Bucuresti 1980 FRIDERICH
ENGELS