Faptul ca sulful era cunoscut din cea mai veche antichitate se datoreaza , desigur, in primul rand faptului ca el se gaseste, in general, sub forma nativa. proprietatea sa de a arde cu usurinta, dand bioxidul de sulf gaz sufocant intrebuintat la dezinfectii, a atras atentia omului inca din vechiul egipt si apoi la celelalte popoare din jurul mediteranei.
char denumirea latina a sulfului, sulphurium, provine dupa opiniile specialistilor de la cuvantul sansclit sulvari care inseamna inamicul cuprului, deoarece cuprul incalzit cu sulf se transforma din rosietic si lucios in sulfura de cupru neagra. indienii cunosteau cu 2-3000 de ani inaintea de inaintea erei noastre faptul ca cuprul poate fi distrus cu sulful.
homer, cu 900 i.hr. mentioneaza atat in iliada cat si in odisea , arderea sulfului pentru fumigari la dezinfectii. bioxidul de sulf se mai intrebuinta la inalbirea unor tesaturi.
in textele asiriene care s-au gasit in biblioteca lui assurbanipan din ninive 668- 62...