Vechii egipteni erau, din fire, un popor optimist. ei iubeau viata si se simteau legati de viata de zi cu zi. in acelasi timp, insa, asa cum sublinia si herodot in istoriile sale, ei credeau cu tarie in nemurirea sufletului si in viata de dincolo de mormant. probabil, tocmai de aceea, acest popor cunostea o singura notiune pentru a desemna cele doua vieti, respectiv ankh, care inseamna viata. pentru egipteni, viata viitoare nu reprezenta altceva decat o continuare a vietii de pe pamant. singura deosebire intre cele doua stadii ale vietii era aceea ca mortii locuiau undeva in apus, imentet, pe cand cei vii traiau in rasarit, pe nil. mortii erau poporul apusului, imentiu.
in pofida abundentei documentelor scrise si nescrise, cercetatorii sunt, totusi, foarte divizati atunci cand incearca sa explice conceptia egipteana despre suflet si nemurire sau despre cultul mortilor. dificultatea provine din faptul ca, in atatea milenii de istorie, credintele si practicile religioase egiptene a...