Mihai eminescu
glossa
stnd, in mod evident, sub semnul ataraxiei schopenhauriene, la prima vedere glossa pare a fi numai o profesiune de credinta a pesimismului. considerata mai atent si raportata la ntreaga opera eminesciana, ca si la ansamblul social-politic al epocii care a produs-o, glossa nu e dect o alta satira acoperita. privita de aproape, partea a doua a scrisorii iii ne ncredinteaza ca, spre deosebire de majoritatea scriitorilor nostri satiricintre care putem aminti pe gr. alexandrescu, d. bolintineanu , b.p. hasdeu , caragiale etc., eminescu sa caracterizeaza prin satira directa, fara finete , realizata priintr-o diatriba de mare energie, unica in cursul dezvoltarii literaturii noastre.
plecnd de la filozofia schopenhauriana, poetul nsira cu toate verbele la prezentul etern, abstract si rece, o serie de maxime cu caracter general
vreme trece, vreme vine,
toate-s vechi si noua toate
ce e rau si ce e bine
tu te-ntreaba si socoate